Daca doua persoane te avertizeaza…

Nu ma indoiesc nicio secunda ca stiti cu totii vorba aia, tipic romaneasca (?!): “cand doi iti spun ca esti beat, te duci sa te culci”.

Eh, da’ ce faci cand mai mult de doi iti spun ca ai blog?!

Pai nu incepi sa scrii si mai abitir?

Dar sa detaliez..nu am fost niciodata o adepta a blogului; initial (demult, pe la inceputuri, in vremea “web log-ului”, ideea de jurnal online mi s-a parut deplasata, pentru ca nu concepeam ca jurnalul, un lucru foarte personal si oarecum confidential, sa fie impartasit ..multimii. Ulterior, in “faza a doua”, am fost anti, pentru ca toata lumea avea unul (de blog zic). Si asa se face, ca, desi pe net de prin ‘97, am debutat in ale uite-ma-s-am-blog abia acum vreo doua saptamani.

Dupa entuziasmul incepatorului, am auto-decretat suficienta si am vrut sa ma opresc din scris, vazandu-ma mult prea …noua si prea neexperimentata.

Dar nu ies toate asa cum vrem noi; aseara o amica mi-a marturisit ca ii fac serile vesele cu ceea ce scriu, o alta m-a “tras de maneca” pentru faptul ca n-am linkul blogului la statusul de messenger si ca n-are ce citi. As fi trecut cu vederea semnele acestea de apreciere, considerandu-le un small-talk la indemana, daca aseara nu ma suna mama, usor ingrijorata ca un potential nor de depresie s-a abatut asupra mea. Cum? De ce? Pai a citit pe blog si s-a gandit ca….Pfua, asta m-a facut praf. Mama imi citeste blogul! Tare!

Si colac peste pupaza, oameni care imi plac m-au trecut in blogroll, altii comenteaza asa sau asa …verdict: mai scriu o vreme…

Imi lasi un comentariu?