Delasarea, sport national

Intr-o zi ca toate celelalte, nici prea insorita, nici prea ploiasa, stateam la coada la Fornetti. Nu, nu vreau sa povestesc despre bomba calorica pe care o reprezinta produsele de patiserie din plastic, nici despre cate E-uri sau conservanti au.

Ce vreau sa povestesc este lunga mea aventura din ziua aceea, pana la achizitioarea respectivelor produse datatoare decolesterol.

Asadar, eram la coada la Fornetti..cam a patra, a cincea in rand. Cumva in paralel cu mine se aseaza o cucoana. Nici tanara, nici batrana, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Cucoana, grabita pare-se, nu stiu cum face, ca ajunge chiar in fata mea. Intre timp coada crestea in spatele meu..ca, deh, cererea era mare, iar oferta se cocea mai greu decat dansa(cererea).

Si iaca, imi vine si mie randul sa cer pentru-ce-statusem-la-rand. Cucoana cere dansa prima. Eu ripostez si o rog politicos sa isi astepte randul.

Ma grabesc! mi-o taie scurt..Si eu, doamna, dar am bunul-simt sa stau la coada, i-am raspuns eu.

Esti nesimta!, incepe sa urle insultata cucoana..cum de numai tu te-ai trezit sa imi zici ceva??Ceilalti de ce nu zic nimic??Aaaa??

Nu mai stiu ce i-am raspuns cucoanei, pentru ca m-a dezarmat. Stiu numai ca mi-am castigat locul MEU la coada, chit ca am primit si cateva insulte bonus.

Dar, daca respectiva cucoana ar citi ce scriu acum, i-as raspunde fara ezitare: Din delasare, doamna, din delasare!

Imi lasi un comentariu?