Organe “pe sub mana”

Dupa lungi zile de gandire (timp in care mi-am permis sa mai fac si altele..ca de exemplu sa-mi traiesc propria viata), m-am decis sa-mi cer banii inapoi.

Da, corect, despre ce bani vorbesc; pai despre contributia mea de 0,00001 bani la transplantul de ficat al unui cunoscut muzicant, bani platiti din asigurarile de sanatate la care si eu contribui.

Mi s-a spus ca sunt malitioasa, ca omul are o importanta colosala pentru cultura Romaniei, ca asa si pe dincolo. Zau daca am chef sa contest aceasta chestie; este atat de subiectiva, incat nu m-as obosi. Omul are valoare, sunt convinsa, asa cum, daca faci un sondaj ad-hoc, si Florin Salam are.

Intrebarea este: viata dumnealui este mai valoroasa decat a acelui necunoscut care era la rand, cu dosarul in mana si donatorul alaturi? Nu contest faptul ca da, pentru unii, viata lui, sa-i zicem X muzicantului, este incomparabil mai importanta. Si atunci, ma intreb eu, daca acei “unii” dispun (si stim cu totii ca asa e) de resurse financiare proprii, de ce sa nu vanda, de exemplu, juma’ de Ferarri si sa plateasca transplantul din buzunarul propriu?

Dar de ce ar fi facut-o? Moartea lui X era o tragedie, iar moartea celui caruia i s-a luat locul e o statistica…

Imi lasi un comentariu?