Eu sau mama

Stau si ma intreb cine a suferit mai mult: eu sau mama? Nu pot spune ca eu am suferit mai mult decat mama, pentru ca nu e asa. Sigur, eu sunt cel paralizat, dar mama a suferit si inca sufera mai mult decat mine, e o suferinta interioara. Mama e cea care sta cu mine non-stop, e cea care are grija de mine, e ingerul meu pazitor. Ca orice parinte care ar face totul pentru copilul ei, mama a facut totul pentru mine, a incercat in nenumarate moduri sa faca rost de bani pentru tratamentul in China cu celule stem, dar din pacate inca asteptam.
Stiu ca, odata cu trecerea timpului, sansele mele sunt din ce in ce mai mici fara aceasta operatie, dar eu sunt optimist. Mai ales ca doctorul cu care fac acupunctura mi-a promis ca in cel mult 2 ani o sa ma puna pe picioare. Chiar daca nu voi strange banii pentru tratament, vreau macar sa strang o suma de bani cu care sa stiu ca am sedintele de acupunctura asigurate,pentru ca e din ce in ce mai greu.
In alta ordine de ideei, am urmarit cazul fetitei lui Mita de la Bere Gratis care sufera de cancer, am vazut cat de mult inseamna sa ai parinti cunoscuti si persoane care sa te sustina. M-am bucurat ca au reusit sa stranga banii de care aveau nevoie, cu cancerul nu te joci. Pot spune ca eu sunt un norocos ca nu am cancer sau alte boli grave.
In momentul de fata ma simt ca un nou nascut care invata sa merg. Si cine ma poate invata sa merg daca nu mama mea?