Momente grele

Cand ai un accident mai grav, apar complicatiile si, implicit durerea. La mine, a inceput inca din prima zi, temperatura ajunsese treptat la 39 de grade, chiar ma intreb cum am rezistat ca, asistetele imi faceau un amarat de algocalmin in perfuzie si, din cand in cand, cate-o compresa rece. Cel mai mare chin a fost cand, inainte de opereratie, afland ca n-am voie sa consum lichide timp de 8 ore. Parca primisem o palma.

In acel  moment, temperatura ajunsese la 40 de grade, simteam cum buzele si intreaga gura mi se usuca (ca-mi iau foc), nu altceva. Ma rugam insistent de asistente, sa-mi mai umezeasca putin buzele cu un tampon steril ca, pur si simplu nu mai suport… Este greu pentru o persoana sanatoasa sa reziste la o temperatura asa ridicata, dar pt. cineva care misca doar ochii si gura, in acel moment. Incerc sa uit aceste amintiri neplacute, dar mai trebuie sa treaca timp.

Operatia a fost la 2 zile dupa accident ca, a trebuit sa astept pentru a se aseza oasele. Ce mai m-a deranjat acolo, la terapie intensiva, ca, luminile erau aprinse 24/7, fara geamuri, fara a-ti da seama daca, e ora 4 sau ora 16, si ca vedeam cum se sting oamenii chiar langa patul meu, eu stand treaz mai non stop…

Ar mai fi multe momente traumatizante, dar prefer sa ma opresc aici, sa nu credeti ca imi plang de mila sau ca prea ma vait.
Spe ca acest post nu a deranjat pe nimeni, iar daca a deranjat, imi cer scuze, dar asta e adevarul.

Imi lasi un comentariu?