Timpul, aliat sau dusman?

O sa incep cu un sablon.

“Se spune ca timpul  le rezolva pe toate”…sau ca trecerea lui asaza lucrurile, trebuie doar sa avem rabdare. Recunosc ca in ultima vreme mi-a fost mai mult dusman decât aliat, mai exact de vreo 4 ani incoace, cred ca va puteti inchipui de ce. Pun pariu ca multi m-ar contrazice aici 🙂 sau mi-ar argumenta ca nu stiu sa ma bucur de lucrurile marunte sau sa vad partea frumoasa a oricarui lucru fie el oricât de neinsemnat….ca viata e frumoasa daca stim sa ne-ofacem si sa o vedem astfel…oricum si in orice conditii. Nu contrazic in totalitate dar nici nu pot sa nu remarc golurile. si mai cred ca nu are legatura cu doza mea de optimism ci mai degraba cu o evaluare a pierderilor de atunci si pâna astazi.

E drept ca timpul asta care tot trece fara permisiunea mea, aduce si progrese chiar daca mai rar. Când se intâmpla e imbucurator si e dovada ca munca mea de zi cu zi da roade….si ca nimic nu-i in zadar. Mi-am impus rabdare si auto-control, nu pentru ca as detine vreo formula magica ci pentru ca e singura solutie de-a rezista si sper eu, a invinge in final(boala).

Tanjesc dupa prieteniile de altadata, care azi nu mai exista, dupa experientele de zicu zi care mereu aduceau ceva nou, inedit, tanjesc dupa fericirea mea de atunci, dupa normalitatea mea…dupa tot ce a fost si nu mai e si-mi place sa cred ca toate astea se vor recladi intr-o zi. Pana atunci stau cuminte, astept si ma consolez citindu-l pe Paler si ma gandesc ca poate are dreptate si imi repet si eu in gand…avemtimp pentru toate, avem timp!…